Nouă caracteristici ale unei biserici sănătoase
Author: Mark Dever
Predicarea Expozitivă Teologia Biblică Înţelegerea Biblică a Veştii Bune Înţelegerea Biblică a Convertirii Înţelegerea Biblică a Evanghelizării Înţelegerea Biblică a Membralităţii Disciplina Biblică a Bisericii Grija Pentru Ucenicizare şi Creştere Înţelegerea Biblică a Conducerii Tradus din varianta originalã în limba engleza—www.churchreform.org. Folosit cu permisiunea autorului.
Aceasta este predicarea care prezintă ceea ce spune Scriptura într-un anumit pasaj, explicând cu atenţie înţelesul acestuia şi aplicându-l congregaţiei. Reprezintă un angajament în a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi a redescoperi centralitatea Cuvântului în închinarea noastră.
Grija noastra ar trebui să nu fie numai de cum suntem învaţaţi, dar şi de ceea ce suntem învaţaţi. Pavel îl însărcinează pe Tit spunându-i, "tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasa" (Tit 2:1). Teologia biblică reprezintă un angajament în a cunoaşte Dumnezeul Bibliei.
Evanghelia este inima creştinismului. Prezentarea acesteia ca şi un aditiv care să dea necreştinilor ceea ce ei vor în mod normal (ex: bucurie, pace) este doar parţial adevărat şi duce la convertiri false. Întregul adevăr este că noi avem nevoie de viaţă spirituală—aceasta este Vestea Bună.
Schimbarea spiritulă de care are nevoie fiecare persoană este atât de radicală, atât de personală, încât numai Dumnezeu o poate duce la îndeplinire. Avem nevoie de Dumnezeu ca să ne convertească. Convertirea nu trebuie să fie o înflacarată experienţă emoţională, ci trebuie să se evidenţieze prin roadele ei pentru a fi ceea ce Biblia numeşte convertire reală.
Modul în care cineva împartăşeşte evanghelia este, bineînţeles, strâns legat de modul în care cineva înţelege evanghelia. Trebuie să fim mult mai preocupaţi în a şti şi a învăţa Evanghelia însăşi decât în a învăţa oamenii metode şi strategii de raspândire a acesteia. Biblic, evanghelizarea prezintă Vestea Buna şi se încrede în Dumnezeu pentru convertirea oamenilor.
Membralitatea trebuie să fie reflexia unui angajament viu în participare, dărnicie, rugăciune, faţă de o biserica locală, altfel nu are nici o valoare, şi mai mult decât atât, este periculoasă. Noi nu ar trebui să permitem oamenilor să-şi păstreze membralitatea în biserici pentru motive sentimentale sau din neatenţie. A fi membri înseamnă a călători împreună ca nepământeni şi străini în această lume în timp ce ne îndreptăm către casa noastră cereasca.
Disciplina bisericii dă sens faptului de a fi membru al bisericii. Totuşi această idee pare foarte negativistă oamenilor: "până la urmă, nu a interzis Domnul Isus judecata?". Dacă noi nu putem spune cum ar trebui să nu traiască un creştin, cum putem spune cum el ori ea să traiască? Fiecare biserică locală are responsabilitatea de a judeca viaţa şi învăţătura liderilor ei, şi chiar a membrilor, cu atât mai mult cu cât unii din aceştia ar putea compromite mărturia ei pentru Evanghelie.
În ziua de azi există o grija dispersată pentru creşterea bisericii—nu numai în ceea ce priveşte numărul membrilor, ci în creşterea spirituala a acestora. Cu toate că mulţi creştini măsoară creşterea după alte standarde, singurul semn sigur pentru creştere este o viaţă de o sfinţenie crescândă, înrădăcinată în lepădare de sine. Aceste concepte sunt aproape uitate în bisericile moderne. Adevarata ucenicizare ar trebui să zidească biserica şi să promoveze o marturie mai clară în faţa lumii.
Lucrul asupra căruia Baptiştii şi Prezbiterienii secolului al XVIII-lea au căzut de acord a fost faptul că ar trebui să existe o pluralitate a prezbiterilor în fiecare biserică locală. Această pluralitate a prezbiterilor nu este numai biblică, dar şi practică—are imensul beneficiu al completării darurilor pastorului asigurandu-se o păstorire adecvată a bisericii lui Dumnezeu.

Comentarii
Scrie un comentariu